Politicoasă, limba mea se-abține,
În vreme ce bogate compilații
Te laudă meșteșugit, în rime
De muze inspirate și de grații.
Am gânduri bune, alții doar cuvinte,
Și, ca un cleric, încă strig ”Amin”
La imnurile ție oferite
De fini maeștri-n metru și-n ritm.
Când ești slăvit, eu spun ”Așa-i, așa”,
Laudelor le adaug altele noi;
Dar asta-n gând, încât iubirea mea
E mai presus de verbul meu greoi.
Respectă-i pe ceilalți pentru ce spun,
Pe mine pentru gândul meu cel bun.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă admirația tăcută și profundă a poetului față de o persoană lăudată de alții. El preferă să-și păstreze sentimentele în gând, considerând că iubirea sa depășește cuvintele.