sonetul LXXVI

Smaraldul din pădure, cu-a lui răbdare toată,Rivera în pictură l-a căutat, se știe,ca și vermilionul, cea floare sângerie,și-a pus lumina lumii pe fața ta pictată.Ți-a conturat și nasul c-o tușă pe măsură,scânteia din pupile ce arde ca nebunași unghii pentru care te-a pizmuit și luna,și-o piele estivală, și-un pepene de gură.Și capete el două ți-a … Citește mai mult