Versuri corectate și adnotate
Să nu mă plângi când voi muri odată,Decât atât cât clopotul va bateS-anunțe tuturor că am plecatLa viermi, din lumea plină de păcate:Nu, de citești acest vers, mai bine nu-țiAduce-aminte că l-am scris, îmi eștiAtât de drag încât prefer să uițiDe mine, și să nu mă mai jelești.O, dacă vezi acest poem cândva,Eu oale și … Citește mai mult
Să fie versul lui cu pânza-n vânt,Ce vede-n tine-o pradă și o vrea,Cel ce mi-a pus ideile-n mormântȘi a făcut sicriu din mintea mea?Oare-al său duh, de duhuri inspiratSă scrie minunat, m-a prăpădit?Nu, că nici el, nici cei ce l-au urmatNu-s vinovați c-am versul buimăcit.Nici el, nici acel duh prietenosCe-l amăgește noaptea că-i istețNu m-au … Citește mai mult
Regretul nu-i că ea îți aparține,Iar eu revărs prinosul de iubire,Ci este-acela că și ea pe tineA pus gingaș de-a pururi stăpânire.Iubirii voastre nu-i găsesc acuze;Deși o-ndrăgești știind cât mi-e de dragăȘi-amorul ei împărtășit abuz e,Încuviințez și iert tot ce vă leagă.Dacă te pierd, o alta te câștigă,Pe ea de-o las, prietenul o găsește,Voi împreună, … Citește mai mult