William Shakespeare – Sonetul LXXI
Când voi fi mort să plângi doar cât vor bate,Tânguitoare, clopotele mari,Vestind că schimb o lume de păcateCu lumea viermilor şi mai murdari.De vei citi cândva aceste rânduriNu-ţi aminti ce mână le-a-nşirat ;Iubindu-te, mai bine-ţi ies din gânduriDecât să fii de-a pururi întristat.O, dacă versu-mi o să-l vezi anumeCând poate voi fi una cu pământul,Să … Citește mai mult