Ah, el de ce-n veac putred să trăiască,
Impietatea lumii s-o salveze,
Iar răul, profitând de el, să crească
Cu-a lui prezență să se-mpăuneze?
De ce, fardându-și chipul, unii-ar vrea
Să copieze-a lui înfățișare?
De ce nefrumusețea-ar prefera
Rozele false, frumuseții sale?
De ce-ar trăi azi, când natura nu-i
Decât secată, fără sevă-n ea?
Căci ea averi nu are, doar a lui,
Trăind, de fapt, pe seama lui deja.
Îl vrea s-arate ce-nstărită-a fost
Demult, nu-n aste zile fără rost.
Sensul versurilor
Sonetul explorează ideea de ce o persoană frumoasă și bună ar trebui să trăiască într-o lume coruptă și urâtă. Natura pare să se hrănească cu frumusețea lui, dorind să arate splendoarea trecută prin el.