Dacă nu-i place că vin lângă tine,
Inimii tale, zi-i c-am fost eu, Will,
Dorința mea-i admisă, știi prea bine;
Întru iubire dorul stinge-mi-l.
Dorința va-mplini a ta iubire,
Da, umple-o cu dorințe, plus a mea.
E sigur și-n a lucrurilor fire
Că-ntre mulți alții unu n-ar conta.
Deci tu să nu mă numeri printre ei,
Însă, altminteri, să mă bagi în seamă.
Consideră-mă nimeni dacă vrei,
Dacă la asta pofta te îndeamnă.
Numele meu doar tu iubește-mi-l;
Și-ai să mă vrei, fiindcă mă cheamă Will.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema dorinței și a identității în contextul iubirii. Poetul își dorește să fie acceptat și iubit, chiar dacă se simte nesemnificativ în comparație cu alții, cerând ca numele său, Will, să fie cel iubit.