Ori voi trăi să-ți scriu un epitaf,
Ori tu în groapă pus o să mă vezi,
Însă în versul meu nu te faci praf,
Pe când din mine n-ai ce să salvezi.
Numele tău pe veci va exista,
Dar eu, odată dus, voi fi uitat
Un biet mormânt pământul îmi va da,
Când tu la toți în ochi vei fi-ngropat.
O piatră funerară-i versul meu,
Cei nenăscuţi, cândva îl vor citi;
De tine guri vor pomeni mereu
Când cei ce sunt în viaţă vor muri;
Condeiul meu te face să trăiești
Pe buze vii și-n piepturi omenești.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema iubirii și a mortalității, contrastând destinul efemer al poetului cu eternizarea persoanei iubite prin intermediul versurilor sale. Poetul acceptă propria dispariție, dar găsește consolare în faptul că iubirea sa va rămâne vie prin poezie.