Acele părți ce lumii le-ai vădit
Au tot ce vor dorințele din piept;
Și voci din suflet fala ți-au cinstit,
Chiar și vrăjmașii spun c-așa e drept.
Pe dinafară toți te-au adorat,
Însă aceleași limbi ce te slăvesc
De multe ori în lipsă te-au blamat,
Văzând mai mult decât un ochi firesc.
Căci frumusețea minții ți-au pătruns
Trăgând concluzii după fapta ta,
Îți râd în față, dar bârfesc pe-ascuns,
Și-n buruiană floarea-ți vor schimba:
De ce parfum și trup nu potrivești?
Acest pământ te-ajută ca să crești.
Sensul versurilor
Sonetul explorează dualitatea percepției publice asupra frumuseții. Laudat deschis, dar criticat pe ascuns, subiectul sonetului este victima judecăților ipocrite bazate pe aparențe și bârfe.