Te uiți la mine – toamna m-a înfrânt
Puține frunze, care n-au căzut,
Mai stau pe ramuri tremurând în vânt,
Nu mai sunt păsări, corul a tăcut.
În mine vezi lumina din amurg
Când soarele curând va asfinți,
Iar noaptea care vine cu mult sârg
Ca moartea totul va pecetlui.
În mine vezi lucind un foc mocnit
Pe-a tinereții lui cenușă gri
Ce pare-un pat ce-a fost de el hrănit
Pe care arde până va pieri.
Iubirea îți va crește când privești,
Dar ce iubești, mai bine părăsești.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema îmbătrânirii și apropierii morții, folosind metafore legate de toamnă, amurg și un foc care se stinge. Vorbitorul îndeamnă la prețuirea iubirii, dar și la acceptarea inevitabilei pierderi.