William Carlos Williams – Viscol

Ninge:
Ani de furie
Ore care plutesc în jos –
Viscolul
Își menține greutatea
Adânc și mai profund timp de trei zile
sau șaizeci de ani, nu? Atunci
Soarele! O aglomerație de
galben și albastru, fulgi –
Pădurile copaci scoteau în evidență
aleile lungi
peste o singurătate sălbatică.
Omul se întoarce și acolo –
traseul său solitar se întindea
asupra lumii.

Sensul versurilor

Piesa descrie un peisaj hibernal izolat și solitar, sugerând o stare de melancolie și introspecție. Imaginea viscolului persistent și a omului singuratic în mijlocul naturii amplifică sentimentul de izolare și reflecție asupra trecerii timpului.

Lasă un comentariu