Voi lua un ou din cuibul prigorului din livadă,
O rămurea de coacăze din grădină, și voi pleca să predic lumii;
Veți vedea că n-am să-ntâlnesc un singur eretic sau pe cineva care să-și râdă de mine;
Veți vedea că-i voi întrece pe preoți și-i voi rușina
Cu un fruct roșu ca macul și o piatră albă pe plajă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune simplistă și naivă asupra lumii, în care elemente naturale și gesturi simple pot învinge dogmele și prejudecățile. Vorbitorul își propune să predice cu simboluri naturale, depășind barierele religioase și sociale.