Versuri corectate și adnotate
Era în aer o chemare nouă,Iar sângele-a răspuns, a fremătat,Și zborul lor, pornit neașteptat,Le-a înălțat spre ceruri pe-amândouă.Zburau alături peste-o lume careAbia se mai zărea de peste nori,Se mai strigau discret când, uneori,Nu se vedeau pe-a cerului cărare.A fost ca într-un vis, când o furtunăI-a abătut din liniștitul zbor,I-a despărțit și-a vrut să îi răpună.În … Citește mai mult
S-a năpustit cu aripileo fărâmă de pene,de puf,din văzduhdintre vile..și din nou,reîncepe partidacu năduf;mă atacă,îmi zgârie gene, sprâncene,făpturasplendidă..O revăd atât de firavă, miniatura;privirea-i cu ochi de piperdin ce-are culcuș, un căuș,cred că-i unul de pluș;mâl cu fire de fân din ceaier.Am prins-o în pozăde-album;o am lângă-o roză,e deasuprala ușade intru..Stau zilnic, uitat,mă-ncânt aninatde un cuib … Citește mai mult
Toată ziua, fâl-fâl-fâl!Să-i fie puiul sătul.Zboară ici, zboară colea,Dor li-i puilor de ea.Plouă, plouă, plici-plici-plici!Bucuroși sunt puii mici,Că mămică-n cuibușorVa ședea mai multișor.
– Am văzut, măicuța mea,Sub streașină-o rânduneaÎși făcuse cuib din floriSă-și crească trei puișori.– Rândunica-i mamă bună,Își crește puii-mpreună,Nimeni rostul nu le stricăPuilor de rândunică.– Puii când cresc împreunăAu mai multă voie bună,Cresc în suflet împăcațiC-au fost la timp ajutați.– De la păsări, fata mea,Omul ar trebui să iaBunătatea lor aleasăȘi dragostea pentru casă.Atunci n-ar … Citește mai mult
La fereastra casei mele-i un nuc uscat,Păsărica cuibul ei și-a așezatȘi cânta, cânta mereu, necontenit:„Fericit e cel ce-n viață n-a iubit!”.Greu e-n viață doi deodată să iubești,Floricele dintre spini ca să culegi,Am cules, dar mâna rău s-a-nspinat,C-am iubit pe cine nu m-a meritat.Trageți voi, cobzari, de jale și de dor,Inima să mi se rupă și … Citește mai mult
Și când se vor întoarce cocoarele plecate,– Căci primăvara sfântă o să ne vie iară,Atâtea cuiburi calde, în urma lor lăsate,Le-or regăsi tot astfel cum le-au clădit în vară?O! cine știe, poate de-atâtea vremuri greleNimic la primăvară n-o rămânea din ele,Din cuiburile calde, ce le doreau zburând,Cocoarele venite de peste mări și țăriȘi-aduse de departe … Citește mai mult
Și cine vine singur către sineCu-ntreaga lumii-nsingurare vine.Îndurerarea lui trăiește oarbă,Vederea lui nimic nu ține minte,Frunze și ramuri nu se fac desime,Nepricepută-i gura lui de iarbăDând păsării preț de-adâncime.Și cine vine singur, singur pleacă,Vederea lui nimic nu ține minte,Nici pasărea ce i s-a plâns săracăDe viața ei sălbatec de cuminte,De moartea ei din cuibul de … Citește mai mult
Mi-e sufletul un cuib săpat în stâncă,Şi-n cuibul meu a poposit pe rândŞi porumbelul alb, şi vulturul flămând,Şi soarele, şi vântul, şi tăcerea-adâncă.Vrea sufletu-mi să-i scutur praful şi tăcerea,Că-i prăfuit de vânturi şi de griji mărunte..Pe cine-aşteaptă cuibul meu din munte,De-mi cere iar să-i curăţ încăperea?.Covor de frunze netede şi moiAştern în cuib şi-l primenesc … Citește mai mult
Niște crenguțe mititice,Se așază-n poienițe,Fac niște cuibușoare,Pentru păsări migratoare!
Ca păsările suntem,ca păsările ceruluicare-și lansează cântecul,scurmând după viermișori,își înfoaie penajul,zboarăfără nici o pricină aparentă,se împerechează,își clădesc cuibși-și hrănesc puișorii.Și când s-a isprăvit,rămâne în urma lorun ghemotoc de pene,din care se alegeputregaiulși pulberea.