Ion Caraion – Coacăze Vii
Mi-am lipit sânii de un bărbatN-a simțitBâiguia luna, fonfăia pădureaCoacăzele parcă ar fi fost viiAșa curgeau stropiiDe sânge din minePrecum coacăzeleNu ca vâlvătăile războiuluiCare se dezmățau în două părțiNu ca viața adunată într-un ouOri ca bolnavii care-i învață pe teferiSă fie sănătoșiDar pur și simplu obositor, doamne, obositorDomnul-umblă-printre-picioareMoțăiaDar de sub coarnele cerbilor din munțiO răcoare … Citește mai mult