Precum Adam, la-ntâiul ceas al dimineții,
Ies din coliba mea de frunzare, înviorat de somn;
Priviți-mă când trec, ascultați-mi glasul, veniți mai aproape,
Atingeți-mă, lipiți-vă palma de mine când trec,
Nu vă temeți de trupul meu.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de renaștere și inocență, comparabil cu cel al lui Adam în prima dimineață a existenței sale. Vorbitorul invită la apropiere și acceptare, subliniind lipsa de teamă față de trupul său.