O clipă în drum mă opresc,
Pentru tine, Americă!
Și iar slăvesc prezentul, dar vestesc, fericit și
sublim, viitorul acestor State,
Cât despre trecut, eu rostesc ce-a rămas prin văzduh
de la Roșii de baștină.
Băștinașii piei roșii,
De la ei ne-au rămas adieri ale firii, vreun ropot
de ploaie și vânt, chemări ca de păsări
și fiare-n păduri, închise de noi în
silabe și nume,
Okonee, Koosa, Ottawa, Monongahela, Sauk,
Natchez, Chaitahoochee, Kaqueta,
Oronoco,
Wabash, Miami, Saginaw, Chippewa, Oshkosh
Waiia-Waiia,
Și după ce au lăsat amintirea aceasta prin State,
au pierit, s-au topit, împânzind cu-al lor
nume pământul și apele.
Sensul versurilor
Piesa evocă un moment de reflecție asupra Americii, onorând prezentul și viitorul, dar mai ales trecutul indigen. Numele și amintirea nativilor americani persistă în toponime, chiar dacă ei au dispărut fizic, lăsând o amprentă eternă asupra pământului și apelor.