Odată, în Alabama, când îmi făceam plimbarea mea
de dimineață
Am văzut mierla în cuibul de măceși clocindu-și
ouăle.
Am văzut și mierloiul
Și m-am oprit să-l aud cum cântă de bucurie,
umflându-și gușa.
Șezând așa, m-a bătut gândul că pricina cântării
sale nu era acolo numai,
Că nu numai pentru femeia lui cânta, sau numai
pentru el și nici pentru ecoul care-i
răspundea,
Că, simțitor și tainic și gingaș, de dincolo de sine,
El transmitea un dar vrăjit și un mesaj acelora ce
se nășteau acolo.
Sensul versurilor
Piesa descrie o dimineață liniștită în Alabama, unde naratorul observă o mierlă cântând. Cântecul mierlei este perceput ca un dar și un mesaj pentru cei care se nasc, sugerând o conexiune profundă cu natura și un sentiment de bucurie universală.