Maree ce crești pe sub mine! Te
văd față-n față!
Și voi, nori de apus, și tu soare o clipă rămas
să privești acolo-n zare, vă văd și pe
voi față-n față.
Mulțime de oameni, bărbați și femei, îmbrăcați
în veșmintele voastre, cât de ciudați
îmi păreți!
Voi care, sute și sute pe zi, treceți pe bacuri spre
casă, nici nu știți ce ciudați sunteți
ochilor mei,
Și voi, câți veți trece de pe unul din țărmuri
pe celălalt țărm, peste ani de-acum
înainte, nicicând nu veți ști cât de mult
însemnați pentru mine și cât mă
gândesc eu la voi.
Sensul versurilor
Piesa descrie o contemplare asupra naturii și a oamenilor văzuți în timpul unei călătorii cu bacul. Observatorul reflectă asupra trecătorilor și a impactului lor, conștientizând efemeritatea și importanța fiecărui moment.