Eugenio Montale – Mareea Joasă
Amurguri de strigătecând leagănul se mișcă sub umbrarul de vițăși aburi cenușii abia-mpăienjenescnemișcarea mării.S-a dus timpul acela. Trec peste zidzboruri piezișe repezi, coborâreatuturor lucrurilor nu se mai opreșteși se amestecă pe țărm cu stâncace te-a aruncat în valuri întâia oară.Sosește odată cu suflul primăveriio vâltoare lugubrăde existențe absorbite, și-n seară,neagră împletire, numai amintirile talese zvârcolesc … Citește mai mult