Vino, mi-a spus Muza.
Să-mi cânți un cântec pe care nici un poet n-a
cutezat să-l cânte,
Cântă-mi Universalul.
În pământul acesta al nostru, larg cuprinzător,
Printre atâtea lucruri butucănoase, rămășițe,
și lepădături,
Ascunsă în adâncul adăpost al inimii lui,
Se află sămânța desăvârșirii;
Din ea sălășluiește în fiecare viață o frântură mai
mică sau mai mare.
Nimeni nu se naște fără ca această frântură să
se nască o dată cu el;
În taină sau în văzul tuturor, sămânța desăvârșirii
așteaptă.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că în fiecare om se află o sămânță a desăvârșirii, un potențial universal care așteaptă să fie descoperit și cultivat. Muză îndeamnă la celebrarea acestui potențial prin cântec.