Adevărurile așteaptă în lucruri,
Ele nu grăbesc, nici nu întârzie propria lor naștere,
N-au nevoie de forcepsul mamoșului
Cele neînsemnate sunt la fel de mari pentru mine
ca oricare altele,
(Ce poate fi mai puțin, sau mai mult, decât o atingere!).
Logica și predicile nu conving niciodată,
Umezeala nopții pătrunde mai adânc în sufletul meu
(Așa-i cel ce se dovedește adevărat față de orice
bărbat și de orice femeie,
Așa-i cel pe care nimeni nu-l reneagă.).
Un singur minut sau un strop scurs de mine
îmi potolește creierul,
Eu sunt încredințat că bulgării de tină
pot deveni amanți sau făclii
Și carnea unui bărbat sau a unei femei
e suma sumelor,
Și floarea culmilor e simțământul pe care-l nutresc
unul pentru altul
Și că din lecția asta trebuie să învețe
să se ramifice într-o infinită prezență
Până când și unii și alții se vor bucura de noi,
și noi de ei.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că adevărurile se dezvăluie în timp, fără grabă, și că toate lucrurile, chiar și cele neînsemnate, au o valoare egală. Vorbește despre conexiunea profundă cu natura și cu ceilalți, sugerând că învățarea și creșterea personală duc la o bucurie reciprocă.