Virgil Teodorescu – Poem În Leoparda

Peste câteva zile îți vei găsi umbra.
Peste câteva zile îți vei găsi umbra care ar orbi fără Polul Nord
între amândouă alternativele sunt de diamant
marele fluviu aproape sufocat de atâta întuneric ți se lipește de coapsă ca o șopârlă dimineața când te scoli
și imediat încep plimbările prin pădurea goală reveriile carnasiere
și copacii iau formele strămoșilor
uciși la rădăcinile lor pisici galbene asistate de șerpi le spală coaja într-o totală uitare de sine
Am observat câteva vehicule leopardice invadate de ierburi care transportă întotdeauna pericolul naufragiului.
și odată cu el femeile omizi femeile sepii femeile clizme
dublele apariții care formează alizeele în aceste ținuturi bătute de soartă
înfurie elefanții oblica poziție a frunzelor și specia de palmieri pitici piri
și tu cobori spre mlaștini însoțită de câinele negru cu blana mai sumbră ca cifrele.
în timp ce leoparzii în vârstă de 50 de ani încarcă sexul ca pe o armă de vânătoare.
osul de balenă vrăjit m-a părăsit l-am pierdut az-noapte în visul meu carnasier.
am să-l pândesc pe marele preot și după ce îl voi mânca într-o reculegere gravă voi trece pe loc la creștinism.
și sfărâmându-mi carnasierii voi renunța pentru totdeauna la tine la Vosgi și Amazon voi renunța
la pene la arșice din linx la perturbare
sperând s-ajung cu timpul profet al zebrelor fecioare
într-o perfectă armonie cu sexele glunat asirmi.
descoperite astă iarnă în peșterile de la sud
mascate mascate mascat de nerecunoscut și totuși vii
aș vrea să văd un film frumos în care un toiag domnește
un film cu paturi și cu rampe cu obeliscuri și aripi
mi-e tare dor de simferoza de stâlpnicul hrănit de ciori
mi-e dor de stolul de lăcuste de manechinul transparent
din care picură puroiul ca seva arborilor grizi.
(..).
1940