Tei înflorit în mijlocul inimii,
sub tei îngropată-o căldare,
în căldare doisprezece nori,
în nori soarele tânăr.
Am săpat prin inimă după căldare,
am dezgropat cei doisprezece nori.
Căldarea a fugit cu soarele,
dintr-o adâncime-n alta.
Am holbat ochii la ultima adâncime,
mai adâncă decât propria noastră viață.
Am renunțat să mai săpăm.
Am tăiat teiul să ne-ncălzim.
Ne-nțepenise inima, de frig.
Sensul versurilor
Piesa explorează o căutare profundă și dificilă în interiorul inimii, simbolizată prin săparea după o căldare ascunsă. În cele din urmă, căutarea se dovedește a fi zadarnică, iar personajul renunță și face un sacrificiu dureros pentru a se încălzi, sugerând o pierdere a inocenței sau a speranței.