Patrie a mea, sfântă,
pe tăișul setos al sabiei
cum de te mai ții?.
Unii spun – cu sabia
să tăiem o bucată de pământ
și să trăim ca oamenii.
Alții visează – cu sabia
să arăm pustiul cer
și să trăim ca păsările.
Unii se roagă – sabia noastră
să devină arbore de măslin
și să-nflorească și să dea rod.
Alții șoptesc – sabia noastră
nu e în mâinile noastre.
Unii cred că pe sabie
noi suntem numai un strop de sânge nefericit
care se scurge de-a lungul tăișului.
Alții surâd mereu
și mângâie sabia de foc,
înaintea ochilor.
Patria mea sfântă
ce spui la toate acestea?.
Sensul versurilor
Poezia explorează dilemele și perspectivele asupra patriei, simbolizată printr-o sabie. Sunt prezentate viziuni diferite, de la luptă și aspirație la pace și fatalism, reflectând complexitatea relației dintre individ și țara sa.