Comandam o companie,
o Serbie de trei sute de oameni.
Cât timp mai aveam două mâini
aplicam regulamentul,
ca să frâng aripile morții.
Când am rămas fără mâini,
mi-am deschis larg pieptul
ca inima mea să ia moartea, prizonieră.
Am dat la sfârșit ordin
companiei să mă îngroape.
Am executat ordinele
celor cu grad mai înalt decât mine,
și am trecut în front, liniștit.
Înaintez acum
împreună cu ei, morți,
în sus pe panta secolelor.
În fața mea s-a deschis Serbia
nemărginită și nemuritoare.
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
Sensul versurilor
Piesa descrie sacrificiul unui soldat pentru țara sa. El își dă viața, transformând moartea într-o victorie simbolică și asigurând un loc în istoria Serbiei.