Ai apărut după ploaie
După o ploaie stelară.
Din oasele lor stelele
Singure ți-au clădit căsuța
Unde-o duci pe prosop.
După tine merge vremea șchioapă
Să te-ajungă să te calce
Scoate-ți coarnele, melcule.
Te prelingi pe-obrazul enorm
Pe care nu-l vei vedea niciodată
De-a dreptul în gura nimicului.
Abate-te pe dunga vieții
Pe palma mea visată
Până ce nu va fi prea târziu.
Și lasă-mi moștenire
Prosopul de-argint făcător de minuni
Sensul versurilor
The song reflects on the fleeting nature of life and the inevitability of time, using the image of a snail as a metaphor. It speaks of leaving a legacy, even a small one, before it's too late.