Incendiate
se scufundă două mâini
în largul cerului.
Nu se-agață de steaua
care plutește-n jurul lor
și se crucește clipind.
Își spun ceva cu degetele.
Cine-ar putea tălmăci
limba degetelor incendiate?
Și-ating cu solemnitate palmele
în semnul grinzilor casei.
Oare vorbesc despre casa cea veche
pe care-au abandonat-o incendiate,
sau, poate despre cea nouă
pe care de-abia au de gând s-o ridice?
Sensul versurilor
Poezia explorează ideea de abandon și tranziție, simbolizată prin mâini incendiate care se desprind de trecut și se întreabă despre viitor. Gesturile și limbajul tăcut sugerează o comunicare profundă, dar misterioasă, legată de ideea de casă, atât cea părăsită, cât și cea potențială.