A fost odată un căscat
Nici sub gingii, nici sub pălărie
Nici în gură, nici nicăieri.
Era mai mare decât orice
Mai mare decât propria-i mărime.
Din când în când
Bezna surdă lui, beznă deznădăjduită
Scăpăra ici-colo de disperare
Ca nişte stele, ai spune.
A fost odată un căscat
Plicticos ca orice căscat
Şi pare-se că încă mai durează.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de plictis și absurditatea existenței printr-o metaforă a unui căscat omniprezent și nesfârșit. Căscatul devine simbolul unei stări de apatie și disperare latentă, punctată de scurte momente de conștientizare a acestei stări.