Un cap retezat,
un cap cu floare între dinți,
rătăcește în jurul pământului.
Soarele îl întâlnește,
el i se-nchină
și își continuă drumul.
Luna îl întâlnește,
el îi surâde
și nu-și întrerupe drumul.
De ce rânjește spre pământ?
Oare nu poate să se întoarcă
să se plece pentru totdeauna?
Gura-i înflorită, trebuie s-o știe?
Sensul versurilor
Piesa descrie un cap detașat care călătorește prin lume, interacționând cu soarele și luna, dar refuzând să se întoarcă la pământ. Imaginea centrală este una de deznădejde și acceptare a unei stări de existență fragmentată.