Sunt eu
peste tot:
frunza
ce mestecă seva.
pajiștea umbrei.
liniștea câmpului,
coaptă.
stropul
ce bea din țărână
soarele.
pana văzduhului.
dâra cernelii –
trecând
peste clipă.
zimțul secerii –
cotul ce știe să-ndoaie.
praful de calcar
nuntit
la talpa barajului.
Sunt
eu
peste tot.
ochiul frumos
și adânc
al hotarului!
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea omniprezenței sinelui în natură și în elementele fundamentale ale existenței. Sinele este văzut ca fiind parte integrantă a lumii, manifestându-se în diverse forme și aspecte ale acesteia.