Versuri corectate și adnotate
Sunt eupeste tot:frunzace mestecă seva.pajiștea umbrei.liniștea câmpului,coaptă.stropulce bea din țărânăsoarele.pana văzduhului.dâra cernelii –trecândpeste clipă.zimțul secerii –cotul ce știe să-ndoaie.praful de calcarnuntitla talpa barajului.Sunteupeste tot.ochiul frumosși adâncal hotarului!
Veneai din șes,Cu caii murgi visând,Despiedicându-ți palmele uitateÎn mângâieri,Halucinate blândPe umăru-mi ascunsCa-ntr-o cetate..Urcai încet prin tufe de pelin,Când soarele cu el se da de-a dura,Și beat eraiDe-atâta dulce chin..Și îți tăiam, prin gard,AprinsăGura..Dar tu încălecai!..Și pinteni dând,Treceai ca vântul,NecătândÎn urmă..Eu te clădeam,Cu dorul meu flămând,Ca o lupoaică tânărăCe scurmă..
Încă nu mi-am colindatsufletulîn lung și-n lat –să-i cunosc ungherele,mărul cel cu merele…Undeva,într-un cotlon,încă tot mai joc șotron…Încă tot mai zbor,mai zbor,luna, pasăre de dor,încă tot mai trec,mai trec,inima să mi-o petrecdin tărâmîn alt tărâm,alba lună din salcâm…
De aicide josde sub salcâmii goiceru-i plin de drumuri amețite;cuiburile putrede de ploiscapără în vântul alb copite.Frâie lungi – păienjeniș de nori,mugurii cu botul umed,soare..prin convalescențe și candorimă găsește sufletu-n picioare.
Nu știu să chiui,nici să-ndrug!Mi-i cântecul de lână plug,pășitcumvasă nu striveascăsămânța florii vrând să crească.Mai dulce-mi pare pâinea-n varăde-i simtși urma ei stelară.
Când ne vom despărți pe totdeauna,știu, va muri și soarele și luna.O, pedepsit va fi cel ce rămânesă-l muște amintireaca un câine!Tu, clipă, luntrea mea spre veșnicie,fii-i creanga lui de dorși ciocârlie.
Dacă somnul meu ar fiDezbrăcat de zi –Ca ceasul –Şi de noapte dezbrăcat,s-ar sfârşi în mine pasulunui gând abia săltatşi s-ar desfrunzi ca duziicertitudinişi iluziişi răspunsurişi-ntrebări..vai,m-aş rătăci prin clipadezbrăcatăde chemări..
Lună nouă,Lună plină,Vecină, dragă vecină,Ieşi oleacăÎn grădină,În cămeşa de lumină.Şi te uită pe fereastră,Să adoarmă fata noastră.Ieşi oleacă,Să-i mai treacădorul –bată-l-ar –de joacă! Lună, codrii tăi de steleNu-i mai plac copilei mele! Iar din zare până-n zareNici o steasă-i placăn-are! Şi-n iatacul tău,să ştii,nu mai are jucării!Lebăda şi vulpea micăLe-a pierdutprin levănţică.Carul mic şi Carul … Citește mai mult
N-aș vrea să mor decât atuncicând vouă, oameni, vouă, prunci,v-aș dărui,cu versul meu,întregul inimii fior.O,(Să mă ierte Dumnezeu!).ar însemnasă nu mai mor!
Vorbele-s ca și-al mării nisip:Poți să le-aduni,Poți să le dai chip..(Din elepoți ridica și castele,cu geamuridin cioburi de stele;marea se leagănă –și unda-i verde chiar de le surpănu ai ce pierde!).Vorbele-s ca și-al mării nisip:poți să le vânturi,poți să le dai chip..Depindenumai de tine acum,dacăîți iese văpaiesau fum –dacă dărâmi,sau înalți!.Depinde de tine ce aripi … Citește mai mult