E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini și mor și-n mine –
Și-au fost atât de viață pline,
Și azi se sting așa ușor.
În tot, se simte un fior.
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor –
Mor în grădini, și mor și-n mine.
Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Și-n marea noapte care vine
Duioase-și pleacă fruntea lor.. –
E vremea rozelor ce mor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de melancolie și tristețe asociat cu trecerea timpului și moartea. Metafora rozelor care mor simbolizează efemeritatea vieții și inevitabilitatea sfârșitului, generând un sentiment de jale și resemnare.