bacovia

Dan Botta – Străinul cu Ochi de Genune

de

Treceam cândva călarePe-un aspru drum de munte,Pe triste culmi cărunte,În lume călător.Când, ostenit de lungaPrăpăstioasa cale,Dădei de-o verde valeCu chip fermecător.Se aplecau asupra-iPini uriaşi de strajă,Şi fremăta în vrajăUn plop sub sure stânci.Şi-ntunecatul verde,Şi gloria alpină,Şi limpedea lumină,Cântau cântări adânci.În marginea cărăriiO casă se-nălţase,Şi muşchiul de mătaseŞi vâscul o-mbrăca.Şi-n şoapta unei muziciNeauzite încă,În liniştea adâncă,O … Citește mai mult

Dangeru – Fumat

de

STROFA 1:Aveam câteva zile de când mă lăsasem de fumatAm încercat să stau fără, dar n-am rezistatAveam gâtul pietrificat, era făcut cimentTrebuia să fac cumva ca să fumez un KentLa colțul străzii cineva se zbătea c-o țigareÎl cunoșteam din vedere, oricum era mai mareI-am cerut o țigare, îmi zice că nu areDecât dacă doresc un … Citește mai mult

Mircea Cărtărescu – În Stilul Lui Bacovia

de

E seară și ninge-ndesat,Zăpada-n zăpadă se lasă,Și abia mă mai mișc înghețat,Și abia mai știu drumul spre casă.E beznă, un câine-a lătrat,De-acum n-are rost să mai sper,Sprijinit de un stâlp, un soldatȘi-aprinde țigarea stingher.E noapte și ninge turbat,Și nu mai zăresc nici un drum,Cum viața-i un loc depărtat,Cum totu-i mai simplu de-acum!

Costel Zăgan – Fiul Plumbului

de

Aud ploaia recitând din Bacoviamateria geme ca un galben corbsunt singur eşti singur este singurnumai Dumnezeul toamnei e orb.Septembrie ca o şampanie se agitătoţi copacii au la gât parcă felinareviolet lacrimi paradisul ca dinamitătrece poetul şi moartea dispare.poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (22 noiembrie 2011)

Costel Zăgan – Emergență

de

Bacovia scrie la vioară,vioara tace-n do majorși dacă totul o să doară,ce vers speranța tuturor.Vioara tace-n do major,poetul scrie câte-o rană,tăcerile totuși mai dor,durerea-i condiția umană.Poetul scrie câte-o rană,dar dacă totul o să doară,va da un înger de pomană,Bacovia tăcere la vioară.Vioara plânge-n do major,Doamne pe buzele tuturor.Costel Zăgan, CEZEISME II

Cedry2K – T-Rex

de

Liric vorbind sunt azotat de amoniuScriu când mov ca BacoviaCând negru ca doliuEgo rap c-am orgoliuPisa-m-aș pe elSchimba-m-aș de felDeși asta n-ar vrea auditorulCâteodată-mi vine să urlu de durereȘi am gânduri releCa și cântu de cucuveleÎncerc să le discern de cele buneSă le pun în pubeleMi-e frică să nu merg în infern după eleȘi toți … Citește mai mult

Spiridon Popescu – Tristețe

de

M-ai sluțit, Poezie,Mi-ai ascuțit fălcile ca lui Bacovia,Și-asemeni luiNu mi-ai adus nicio satisfacție în timpul vieții.Îmi spui mereuSă mai am puțințică răbdareCă moartea mea o să fie declarată Doliu naționalȘi însuși Președintele țăriiO să-mi depună la mormânt o coroană de flori.Află, toanto,Că nu mă încălzesc cu nimic toate acestea..Dacă azi, cât trăiesc, sunt considerat un … Citește mai mult

Snoppy – Priveste

de

Din mine scot inima plină de sânge.Săraca e mică, distrusă și plânge.O lacrimă-mi cade, urmează un potopPică sute și du-te, departe de tot.Nu pot să privesc, peisajul e mort.E o blândă răceală încălzită de foc.Îngrop sub pământ un trecut ce mă deprimă.Durerea mă-nclină să spun că sunt de vină.Tremur de dor, nicidecum că e frig,c-am … Citește mai mult