Luna umblă printre case
Îmbrăcată-n ceață fină.
Ornicele bat la șase.
Fiecare-i lună plină.
Noi ne ducem printre luni,
Filosofi și domnișoare,
Culegând prin foi de pruni
Stele albe, mărțișoare.
Îmbătându-se cu ochii
Își întoarse capul una,
Sprintenă prin faldul rochii,
Și atunci bătu și luna.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă magică, unde luna personificată se plimbă printre case. Oamenii, filosofi și domnișoare, culeg stele și mărțișoare, într-o atmosferă de visare și romantism, unde timpul pare să se dilate.