Joc de chiciuri.
Cine s-a jucat aznoapte,
Că ne-a uns pomii cu lapte
Și-a vopsit cu tibișir
Coardele de trandafir?
Ba se poate că o mână
Le-a-nșirat c-un fir de lână
Și-a tras crăci de corcoduși
Prin degete de mănuși.
Vinele dintre petunii
S-au făcut cât niște funii,
Sârma gardului de plasă
E de zece ori mai groasă
Și-mpresoară curtea mea
Cu zăplaz de catifea.
Sforile de telegraf
Leagănă câte-un cearceaf.
Pe o căpiță de mei
Șed opt mii de porumbei.
Căci întregul Duhul Sfânt
S-a pogorât pe pământ.
Iepuri albi cu blana groasă
S-au strâns pâlcuri lângă casă.
Țărâna, ca de hârtie,
E-nvelită cu dimie.
Peste casă o broboadă
A căzut, ciucuri, grămadă.
Cerbii, -n turme și cirezi,
Prinși de coarne-s în livezi,
Și-ncepând coasta s-o urce,
Se zmucesc să se descurce.
Ce folos! Din ramuri, iacă,
Nu mai pot să se desfacă.
Și-n plopi sună clopote
Șubrede, de horbote.
Sensul versurilor
Poezia descrie o transformare miraculoasă a naturii, ca și cum o forță divină sau un joc misterios ar fi remodelat lumea într-un mod fantastic și neașteptat. Elementele familiare devin supradimensionate și îmbracă texturi neobișnuite, sugerând o realitate alterată și plină de surprize.