Versuri corectate și adnotate
În acea slăvită noapte,se uita mirată luna.– Ia uitați-vă, surate,cum se poate?murmură mereu străbuna.O steluță pe sub nori!Ce fiori!O steluța fără numeși fără orbită-n lume!Zboară-ncet și se oprește,omenește,parc-ar vrea un om să-ndrume.– Cum? Să zboare și să stea?a răspuns atunci o stea.– Cum? O stea fără orbită?a spus alta mai uimită.– Da. Căci nu e … Citește mai mult
În răsăritul zilei minuni se-nfăptuiesc,În stare să răstoarne-ndărătnica ursită.De pas de om nesigur e luna iscodită,lungi ani și leghe vise urâte răscolesc.Întunecate gânduri în suflet se strecoarăși tulbură lumina. Nu-i lucru-n lume caresă nu schimbe-n altul, cu rost ori întâmplare.Pe mine doar uimirile simple mă-nfioară.Să pot deschide ușa cu cheia sunt uimit,ori mâna mea aievea … Citește mai mult
Îți amintești acea privireCe, trupul tot, îți înveleaCa o luminăDinspre ceruri,Ca o mirare-a unui gândCe nu credea că poate stingeTăcerea unui suflet blândAscuns în haine de-ntunericȘi-n clipe reci,De ce-și dorea?.Era, privirea mea, chemareSpre zbor înalt, cu aripi noi,Sub cer de-azur,C-o încântareCum doar la florile din RaiCu strălucirea în petale,Trăia în visul ce-l aveaiÎn timpul presărat … Citește mai mult
Tu, suflet rătăcit, cum nu știi, oare,Că n-am plecat și nu ne-am despărțit?Sunt încă-n tine, viu, căci o plecareAr însemna pustiul de sfârșit.Nu simți privirea mea cum îți măsoarăPlăcerea-n jocul noului sărut?Nu știi că te cunosc și mă-nfioarăToți pașii tăi prin timpul ce-a trecut?Nu te sfii de-acum! Din întâmplare,Te mai privesc și eu, la fel … Citește mai mult
Un nor ciudat cerul miră,Un strat cornut părea;Albastru strat –Şi coarne gri –Şi-aproape jos stătea.Pe pajişte – dar s-a retrasCa trena de uşor,Regina nu e mai presusCând calcă pe covor.
M-aș mira, mira-m-aș multSă nu pot să-ți mai ascultMersul lin, vioi și unic,Prin leagănul lui s-alunec,Molcom, rar, ca un refrenDin culoare și polen. M-aș mira, mira-m-aș foarteSă nu-ți pot trimite carte,Carte bună – și-un gând bun –Cu pecete de străbun,Să nu te știu ocolindVersul dulce de colind. M-aș mira, mult m-aș miraDe cumva te-ai supăraCă … Citește mai mult
Du-mă, fericire, în susIzbește-mi tâmpla de stele, până cândLumea mea prelungă și în nesfârșireSe face coloană sau altcevaMult mai înalt și mult mai curând.Ce bine că ești, ce mirare că sunt!Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se.Două culori ce nu s-au văzut niciodată.Una foarte jos, întoarsă spre pământ.Una foarte sus, aproape ruptăÎn înfrigurata, neasemuita luptăA mirării că … Citește mai mult
Și m-am abandonataer naiv vidului însetatiris crud retinelor flămândehrană vie privirilor fecundemugur de șoaptă la urecheintuiție nudă anotimpuluipentru sâmburele perechedin pântecul fructului.Am ars în zbor de mii de oricu penele aripilor disperatesă-i fie zâmbete de meteoripe orizontul sterp, în noapte.Am râs, am plâns și am rescrispovestea licuriciului clarvăzătorși am zburat cum ne-a fost scrismirare coaptă … Citește mai mult
Era o mișcare stranie, dinăuntru,a culorilor –un alt Kansinski, într-un vis păduros.„Giga” tocmai sfârșește, aici, acum.Zi de aprilie.Lumina rece, ca o limbă de viperă,linge zidul nou, blocul vecin.Vântul în zimții filondendronului,fluviu verde,crud-verzuiuluiprin care văd ziua proiectatăpe ziduri noi și vechi.Nemulțumire și mirare.Ochiul se scaldă afară și în sine,își inventează umbra.Presimt c-am să plec.
Așa țipă fazanulde parcă el ar fi descoperitîntâia stea.