degradare

Dumitru Matcovschi – Apa Nistrului

de

Apa Nistrului cea mare,Apa Nistrului.Curge tulbure la vale,Apa Nistrului.Tulbure și zbuciumată,Apa Nistrului.Zbuciumată, pelinată,Apa Nistrului.Era limpede ca roua,Apa Nistrului.Bea din ea toată Moldova,Apa Nistrului.Pasărea oprea din zbor,Apa Nistrului.Se scaldă în ea odorul,Apa Nistrului.Curge tulbure și-n valuri,Apa Nistrului.Printre cele două maluri,Apa Nistrului.Și mai curge printre stele,Apa Nistrului.Tot cu lacrimile mele,Apa Nistrului.Nistrule, pe malul tăuiarbă crește și dudău.Nistrule, … Citește mai mult

Ana Blandiana – În Satul În Care Mă-ntorc

de

În satul în care mă-ntorc.În satul în care mă-ntorcCeasuri cu cuc sfarmă vremeaȘi mari bucăți de tăcereZac sparte în praful din drum.Acele se învârt cu hărnicie,Arătând mereu ceva de neprivit.Orele au căzut de mult,Acele aleargă fără sfârșitȘi dezorientat, când și când,Cucul apare și-anunțăSfârșitul lumii, cântând.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri – Povestea Basmului Cel Hâd

de

A fost, odată ca-n povești, ce-acuma-s basm „murdar-curat”În țara ce dintre iluștrii ajunsă-i rău dintr-un Regat,O schimonositeală.. strâmbă, un pleonasm de hidos răuDintr-un tărâm de Feți-Frumoși aleși acum doar „nătărău”Să țină în buiestru’ un neam, nu prin ce-i pisc de înălțime,Căci „grota” e vândută „tron”, „popor” e numai o „mulțime”Și-n două Camere-n Palate nu stau … Citește mai mult

Mircea Dinescu – Revolta Instrumentelor

de

Pe sub mâini se va acri pianul,precum turcul mucezit sub fes,subțirel și legănat ca lanulflautu-i bolnav de tignafes.Bărci se rup ușor din dușumele,cuci în ouă verzi de pitpalacbat denunțuri. Gudură drapelelemnul care n-a ajuns copac.Vaca oarbă paște linii,trenuri moi și călători distrați,unde-i crângul ce trădând ciuliniiazvârlea cu fete în soldați?!

Cosmin 13 – Alter Ego

de

Prezint degradul în corp, generez forțe inferioare,dar m-am aplicat pe conflicte interioare.Sufletu-mi moare ca o tumoare, sistemul mecanic de autodistrugere,puterea devine următoarea amenințare.Am probleme psihopatice, pseudo pe citostatice,am semne pe vene, desene, lanterne și lumini statice.Identitate cuprinsă de praful din pușcă,de demonii soldați din cușcă ce-și mențin demonii.La orizont când unu-i de-ai impușcă și mușcă,Tare, … Citește mai mult

Critica Radicala – Turnul Babel

de

Vă urăm bun venitAți intrat în parlamentTurnul Babel din prezentPanteonul pestilentAici domnesc prostiaIndiferența și grandomaniaAici colcăie lingăiAici sunt clonați călăi.Turnul Babel, turn de căcatRidicat pe un pământ stricatConstruit din greață și nemernicieRidicat din scârbă și grosolănie.Fiecare scaun e-un tronÎn care stă un fanfaronCe emite legi absurdeApoi grohăie și râdeFiecare nouă ziE un pas spre nicăieriSărăcie … Citește mai mult

Cabron – Copacul de Hârtie

de

Călătorule, nu trece rece,Nepăsător, sunt o ființă vie,De ce mă iei drept simplu decor?Stau drept, ne tragem din același sol,Nu-ți vărsa ura! Poate nu știi ce mult suferă natura că,De când banu-i la putere, ai mei nu mai pot să îndure șiPe vremea lu’ Brâncoveanu Bucureștiu’ era o pădure,Zilele bune s-au dus în viteză,Toți caută … Citește mai mult

Carbon – Copacul de Hârtie

de

Călătorule, nu trece rece, nepăsător,Sunt o ființă vie, de ce mă iei drept simplu decor?Stau drept, ne tragem din același sol, nu-ți vărsa ura!Poate nu știi ce mult suferă naturaCă, de când banu-i la putere, ai mei nu mai pot să îndureȘi, pe vremea lu’ Brâncoveanu, Bucureștiu’ era o pădure,Zilele bune s-au dus în viteză,Toți … Citește mai mult

Jose Emilio Pacheco – Ecuația de Gradul Întâi cu O Necunoscută

de

În ultimul râual orașului, din greșealăsau incongruență fantasmagorică, am văzutbrusc un pește aproape mort. Se sufocaotrăvit de apa murdară, letalăca aerul nostru. Ce freneziea buzelor sale rotunde– un zero mișcător al gurii.Probabil nimiculsau cuvântul inexprimabil,ultimul ecoual naturii, într-o vale.Pentru el nu a existat nicio mântuire,decât să aleagă între două forme de sufocare.Iar această dublă agonie … Citește mai mult

Radu Gyr – Timpului

de

Cazi de pe mine – veche tencuialăcojită de pe zid cu aspră gheară.În aer fugi ca frunzele când zboară,te zdrențui ca o putredă obială.Te scurgi din trup, din flori, din zarea-amară,ca sângele dintr-o arteră goală.Țap negru, fugărit în hăituială,te-arunci din mine-n râpă milenară.Aș sparge-oglinzi și aș seca băltoace,să nu mai văd cum mă despoi la … Citește mai mult