În cer,
Bate ora de bronz și de fier.
Într-o stea
Bătu ora de catifea.
Ora de pâslă bate
În turla din cetate.
În ora de lână
Se-aude vremea bătrână
Și se sfâșie
Ora de hârtie.
Lângă domnescul epitaf
Bate glasul orei de praf.
Aznoapte, soră,
N-a mai bătut nici o oră.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema trecerii implacabile a timpului și a inevitabilității morții. Fiecare strofă personifică timpul prin diferite materiale, sugerând fragilitatea și efemeritatea existenței.