Specia umană
Nu poate suporta prea multă realitate.
…………………..
Ecouri de pași în amintire
De-a lungul cărării pe care n-am mers
Către ușa de la grădina cu trandafiri
Pe care n-am deschis-o niciodată – această reverberație
A cuvintelor mele în memoria ta.
Sensul versurilor
Piesa explorează limitele percepției umane asupra realității și modul în care amintirile reverberează în prezent. Se reflectă asupra căilor nealese și a potențialului neîmplinit.