viata si moartea – Versuri.pro

Juan Ramon Jimenez - Eu Nu Sunt Eu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eu nu sunt eu…
Eu sunt cel care umblă
fără să-l văd, alăturea de mine;
sunt cel pe care uneori îl știu
și alteori îl uit. Sunt cel ce tace
senin, în timp ce eu vorbesc, sunt
cel ce iartă, blând, când eu sunt plin de ură,
cel ce se plimbă – acolo pe unde eu nu sunt,
cel care-o să rămână în picioare
în timp ce eu voi coborî-n mormânt.

Jan Lulu Stern - Catrene Pesimiste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Râdeți flori, învăpăiate de al soarelui sărut,
Râdeți fără nicio grijă, vara este la-nceput.
Vă așteaptă-o viață lungă, cu lumină și parfum,
Fericite, încă nu știți că și iarna e pe drum.
Soarele răsare, îl văd strălucind,
Sub sărutul lui florile se-aprind,
Patimaș’ și te-ndreaptă fața către soare
Dar mor, sufocate, în îmbrățișare.
Am fost adus pe lume fără-a fi întrebat,
Instinctele ți-au fost strunite cu putere,
Ce falsă libertate, atâta ți s-a dat,
Ai fost cu totul liber să suferi în tăcere.

Daniel Vişan-Dimitriu - Șoaptele Ultimului Gând

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nedumerit, la poarta veșniciei,
Nu-nțelegea cum timpul s-a oprit
Și nici înscăunarea acalmiei
Prin gânduri ce păreau c-au adormit.
Ce s-a-ntâmplat? – erau ca o tornadă
Ivită-n înserarea minții lui,
Erau ca-nvolburarea din cascadă
Și nu mai sunt. Nici vuietul ei nu-i.
Aude, vag, în jungla de tăcere,
Un vaier slab, al ultimului gând,
Purtând în el tristețe și durere;
Îl caută și îl întreabă, blând:.
– Ce vrei să-mi spui acum, aici, la poartă,
Când nu-ndrăznesc să intru? Nemișcat,
Aștept să aflu dacă-i scrisă-n soartă
Intrarea cu un pas însingurat.
Ori mila cerului o voi avea.
– Așteaptă, vine și iubirea ta!.

Sandor Petofi - Viața Moarte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Fericit e cel care / având o soartă, / că vin și fată are, / ... →

Maria Iliut - Fir-Ai, George, Blestemat! (Brădănaș Îngemănat)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Brădănaș îngemănat,
Fir-ai, George, blestemat
Și să n-ai hodină-n casă
C-ai lăsat ce nu se lasă,
George, măi!.
Câte faci, Doamne, pe lume
Toate-mi plac că le faci bune,
Una nu-mi este pe plac
Că prea multe, Doamne, trag,
Lume, hai!.
Mă blesteamă lumea-n sat
C-am să fiu talpă la Iad,
De unde știu oamenii
Unde-oi fi când oi muri,
Lume, hai?.
Haida, hai, lume, hai,
Eu pe pământ îmi fac Rai,
Că pe lumea ceealaltă
Nu știu, Doamne, ce m-așteaptă,
Lume, hai!.
Cine anii-i socotește
Acela îmbătrânește,
Eu anii nu-i socotesc
De-aceea nu-mbătrânesc,
Lume, hai!

Magda Isanos - Moartea Prorocitei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

V-am lăsat vâslind cu apele
și cu soarele,
și v-am găsit uciși cu sapele
și cu topoarele.
V-am lăsat vouă și vouă
grădina asta cu rodii și rouă,
ca s-o culegeți și s-o cosiți –
și frați să fiți!
Dar abia am închis ușa,
și mi-ați și măturat cenușa.
Abia coboram pragul,
și mi-ați și rupt cartea și steagul.
Și încă mai eram prin ogradă,
când unul a ieșit să vadă
dacă nu cumva mă întorn.
Altul privea cerul prin horn
și prin spații zărea,
pe punți de argint, glezna mea.
M-aș întoarce acasă pe drumul vaselor,
urmărită de vânătoarea cicloanelor,
dar mă apasă putreda Mare-a Sargaselor,
mă apasă greul zid al oceanelor.
(1945)

Magda Isanos - Viața Nu Mă Părăsi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Viață, nu mă părăsi în răsăritul acesta,
privește fruntea mea de pe-acum aurie.
Și aerul din cauza viitoarelor fructe
e rumen și plin.
Viață, -ncălzește puțin începutul acesta,
ascultă numele meu de pe-acuma sonor.
O pasăre zbura-n cea dintâi zi repetându-l,
și pomii ceilalți atunci mă luară de mână:
– Hai să-nflorim..
Tu nu mi-ai spus despre toamna frunzelor roșii,
tu nu mi-ai spus despre moartea copiilor,
nici pentru ce trandafirul sălbatec
râdea-n cimitir..

Margareta Clipa - De-O Vreme Mă Tot Gândesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De-o vreme mă tot gândesc
Și-n tot felul cântăresc
Ce-i omul și ce-i viața
Și de ce se rupe ața,
Câte-n lume am de tras,
Câte iau și câte las.
Omul se naște pe lume
Să se bucure, să-ndure,
Să plângă, să veselească,
Pe toate să le trăiască,
Azi îi cântec și plăcere,
Mâine lacrimi și durere.
Așa-i pe lume lăsat
Niciun om fără păcat,
Niciun om fără suspine,
Tot un rău și tot un bine,
Și viața așa se duce
Un ochi râde, altul plânge,
Eu de lume nu mă leg
Că-ntr-o zi tot tre’ să plec.

Mircea Dinescu - Învierea Bufonului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Paharele-s pe prag, mortu-i pe masă,
oglinzile-s în rochii moi de dantă,
pisica va fi și ea prinsă-n lanț,
paharele-s pe prag, mortu-i pe masă.

Munții-s tociți. Și caprele-s tocite.
Și-un soare cârn și norii beți și ciungi.
Și șerpi scârbiți de pieile lor lungi
frecând morminte ca tacâmuri scite.

Yorik e viu și prințiara hârca
o va jongla-n culise făcând fente.
Oh, bieți catâri ai unor sentimente
pe care ni le-au pus părinții-n cârcă.

Mai rumegăm tărițele candorii
dar brusc relațiile se brânzesc
și-aud distinct în râsul meu mânzesc
râsul tatălui meu ca pliscul ciorii.

Charles Baudelaire - Alegorie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E o femeie mândră, cu gâtul lung și fin,
Care își lasă părul să se reverse-n vin.
Și ghearele iubirii, și jocul otrăvit,
Alunecă tocite pe pielea-i de granit.
Ia Moartea-n râs, Dezmățul hulit este firesc,
Doi monștri ce cu mâna adună și cosesc,
Dar trupul ei puternic, și drept, și maiestuos
L-au respectat în jocul lor aspru, ticălos.
În mers e o zeiță, sultană pe divan;
Ea crede în plăcere ca un mahomedan,
Și-n brațele-i umplute de sânii voluptoși
Ea cheamă ochii lumii, atât de pofticioși.
Ea crede și ea știe, nerodnică fecioară
Ce pentru mersul lumii e totuși necesară,
Și are-un dar fantastic, a trupului splendoare,
Care la orice vină găsește o iertare.
Ignoră Purgatoriul, Infernul tot așa,
Dar când îi vine ceasul și-n Noapte va intra
La chipul pal al Morții se va uita tăcut,
Fără regret sau ură – precum un nou-născut.