Viață, nu mă părăsi în răsăritul acesta,
privește fruntea mea de pe-acum aurie.
Și aerul din cauza viitoarelor fructe
e rumen și plin.
Viață, -ncălzește puțin începutul acesta,
ascultă numele meu de pe-acuma sonor.
O pasăre zbura-n cea dintâi zi repetându-l,
și pomii ceilalți atunci mă luară de mână:
– Hai să-nflorim..
Tu nu mi-ai spus despre toamna frunzelor roșii,
tu nu mi-ai spus despre moartea copiilor,
nici pentru ce trandafirul sălbatec
râdea-n cimitir..
Sensul versurilor
Piesa exprimă o rugăminte către viață de a nu abandona, dar și o deziluzie față de aspectele dureroase ale existenței, precum moartea și pierderea inocenței. Se reflectă asupra frumuseții inițiale a vieții, contrastând-o cu realitățile amare ale toamnei și ale morții.