V-am lăsat vâslind cu apele
și cu soarele,
și v-am găsit uciși cu sapele
și cu topoarele.
V-am lăsat vouă și vouă
grădina asta cu rodii și rouă,
ca s-o culegeți și s-o cosiți –
și frați să fiți!
Dar abia am închis ușa,
și mi-ați și măturat cenușa.
Abia coboram pragul,
și mi-ați și rupt cartea și steagul.
Și încă mai eram prin ogradă,
când unul a ieșit să vadă
dacă nu cumva mă întorn.
Altul privea cerul prin horn
și prin spații zărea,
pe punți de argint, glezna mea.
M-aș întoarce acasă pe drumul vaselor,
urmărită de vânătoarea cicloanelor,
dar mă apasă putreda Mare-a Sargaselor,
mă apasă greul zid al oceanelor.
(1945)
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea profundă a unui profet/lider față de cei pe care i-a lăsat în urmă, care i-au trădat idealurile și au distrus moștenirea sa. Exprimă sentimente de tristețe, izolare și imposibilitatea de a se întoarce la ceea ce a fost.