Versuri corectate și adnotate
Elegie de toamnă.Greierele își cântă ultima melodieȘi ultimele raze de soareÎncălzesc glia încă verdeÎnaintea iernii ce vrea să vie.Frunzele încep să-ngălbeneascăCad una după alta smulse de vântAșternându-se pe asfaltFormând covorul spălat de ploi.Băncile rămân pustii pe aleiIar liniștea clipei netulburatePiesa în acest tablou tristVa cuprinde suflete în toamna tristă.George Popa10 sept 2017
Toamnă roșie, agaleChin sub ulmi întunecatAmurgind agapă, satȘoim pe aurie cale.Frunte sumbră sângereazăStinsă-i floarea-soarelui la gardJale-albastră-n pântec cald;Domnu-n stele cuvântează!Ard și gură și minciunăÎn odăi reci, purpuriu,Râs sclipind, joc auriu,Capul sparse-se-n furtună.Fulgere în noapte; fructePutrede din pom tot cad.Mut, copile-am să străbatMarginea-ți albastră, uite!
Coasa taie în verzișGalbeni snopi și vânt albastru,Voci s-au stins, vechi și sihastruCurge-un râu doar, pe furiș.Seara drumu-ntunecatPeste dealul brun se duceIazul argintiu străluceUliul țipă sus curat.
E-n zori, e frig de toamnă,Și cât cu ochii veziSe-ncolăcește fumulȘi-i pâclă prin livezi.Răsună, trist, de glasuriCâmpiile pustii,Și pocnet lung, și chiotS-aude-n deal la vii.C-un zmeu copiii-aleargă,Copil, ca ei, te vezi,Și plângi… și-i frig de toamnă…Și-i pâclă prin livezi.
E toamnă, e foșnet, e somn..Copacii, pe stradă, oftează;E tuse, e plânset, e gol..Și-i frig, și burează.Amanții, mai bolnavi, mai triști,Pe drumuri fac gesturi ciudate –Iar frunze, de veșnicul somn,Cad grele, udate.Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc,Și-amanții profund mă-ntristează –Îmi vine să râd fără sens,Și-i frig, și burează.
Monosilab de toamnă.Toamna sună-n geam frunze de metal,Vânt.În tăcerea grea, gând şi animalFrânt.În odaie, trist sună lemnul mut:Poc.Umbre împrejur într-un gol, tăcut,Loc.În van peste foi, singur, un condeiFrec.Lampa plânge.. anii tăi, anii meiTrec.Să mă las pe pat, ochii să-i închid,Pot.În curând, încet va cădea în vidTot.O, va fi cândva altfel natural,Bis.Toamna sună-n geam frunze de … Citește mai mult
Copiii spun e toamnă, e toamnă-ntr-adevăr,Soarele își depune cu duioșie trompeta și miereaPe tufele de răsură ce cad în genunchi, e toamnă, e toamnă.Altora le aparțin bucuriile, aromele nucilor coapte,Mie mi se cuvine această necuprinsă tăcere sărată,Născând inele de negru pământ pentru logodnă cu ploile,Născând cupe de ceață pentru dulcea sărbătoare de nuntăÎn patul adânc … Citește mai mult
Cad frunzele, într-o perdea gălbuie.De pe terasă vrut-am să privesc,Prin zborul lor, statura ta, dar nu e;Doar muntele departe îl zăresc.Sunt singură și dorul tău mă cheamă.Cad frunzele, și eu oftez prelung.Nici norii la tine nu ajung,Căci toți, deasupra mării, se destramă.Și vești de groază vin dinspre câmpie:Asupra lumii iar barbarii cad!S-a-ntors trimisul nostru din … Citește mai mult
Cad frunzele, într-o perdea gălbuie.De pe terasă vrut-am să privesc,Prin zborul lor, statura ta, dar nu e;Doar muntele departe îl zăresc.Sunt singură şi dorul tău mă cheamă.Cad frunzele, şi eu oftez prelung.Nici nourii la tine nu ajung,Căci toţi, deasupra mării, se destramă.Şi veşti de groază vin dinspre câmpie:Asupra lumii iar barbarii cad!S-a-ntors trimisul nostru din … Citește mai mult
Se lasă toamna tristă de parcă-i ce din urmă…Și-n galbenă lumină, ca-n jurul unui mort,Pustiu-i înflorește… O, toamnă, tu mă mângâi:Singurătăți deșerte și eu în suflet port.Din streșinile ude se scurg greoaie picuri:Să-ntârzie sfârșitu-i, îi plâng la căpătâi…Iar din frunziș pornește lin freamăt de aramă,Ca glasul stâns de clopot și irosit pe văi.