E toamnă, e foșnet, e somn..
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol..
Și-i frig, și burează.
Amanții, mai bolnavi, mai triști,
Pe drumuri fac gesturi ciudate –
Iar frunze, de veșnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc,
Și-amanții profund mă-ntristează –
Îmi vine să râd fără sens,
Și-i frig, și burează.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de melancolie și tristețe asociat cu venirea toamnei. Starea de spirit este accentuată de elemente precum frigul, ploaia măruntă și imaginea amanților triști, creând o atmosferă apăsătoare și introspectivă.