Versuri corectate și adnotate
„O gospodină de-aș fi, la casa-mi, să am eu ce-mi trebui,Cinstită aș fi și voioasă, cu drag săruta-mi-aș bărbatul”.Așa îmi cânta, printre alte cântece proaste, o fetișcană,Mie-n Veneția; și n-am auzit nicicând ruga ei evlavioasă.
Cum trăiești? Spune! Trăiesc! Și de-ar fi hărăziteOmului sute de ani, tot mi-aș dori ziua de mâine, ca azi.
Sarcofagii și urne împodobesc păgânul cu viață;Fauni dansează-mprejur; cu al bacantelor corFac un șirag colorat; grăsunul cu coapse de caprăSmulge sălbatic un glas răgușit tunătorului corn.Surle, țimbale răsună, marmura vezi-o, auzi-o!Zgomotul nu vă-nspăimântă, cum nu-l înspăimântă pe AmorCăruia doar în pestrița vâltoare i-e dragă făclia.Astfel prea plinul biruie moartea; înăuntru cenușaPare-n cuprinsul tăcut, încă s-o … Citește mai mult
Prinții-și imprimă ades în aramă slab argintatăRespectabilul chip; poporul, o vreme, se-nșeală.Șarlatanii-și imprimă pecetea gândirii-nminciuni și prostie.Cui piatra de probă-i lipsește, le ia dreptaur curat.
„Totul se lămurește – îmi spune-un cirac –Din teorii înțelept predate nouă de dascăl! ”Sigur, îndată ce crucea de lemn ați cioplit-o destoinic,Se potrivește deasupra și trupul cel viu, ca osândă.
„Sfântul Ioan în Noroi” se cheamă-o biserică… IatăZic că Veneția, azi, e sfântul Marcu-n noroi.
Ca nicovala e țara, stăpânitorul e ciocanul.Poporul cu tabla-l asemui, ce-n mijloc se-ndoaie.Vai de tabla sărmana, când lovituri nemiloaseCad la-ntâmplare și-n veci nu se mai gată căldarea.
„Lume bună tu nu ai văzut? Cărticica-ți ne aratăDoar saltimbanci și popor, ba chiar și ceva mai de rând”.„Lume bună-am văzut; bună, se cheamă când nu-ți dă prilejSă compui nici cea mai mică poezioară.
„O gospodină de-aș fi, la casa-mi, să am eu ce-mi trebui,Cinstită aș fi și voioasă, cu drag săruta-mi-aș bărbatul.”Așa îmi cânta, printre alte cântece proaste, o fetișcană,Mie-n Veneția; și n-am auzit nicicând rugă mai evlavioasă.
Vremuri nebune-am trăit și am avut grijăEu însumi nebun să mă port, cumvremea-mi cerea.