Solemn îl vedem pe doge mergând alături de nunțiu;
Pe Domnul îngroapă; unul pecetluie piatra;
Dogele ce se gândește, nu știu; celălalt însă
Sigur că-n sine zâmbește de pompa cea gravă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă solemnă în Veneția, probabil un eveniment funerar important. Sunt prezenți dogele și nunțiul, sugerând implicarea puterii politice și religioase. Contrastul dintre gândurile dogelui și zâmbetul celuilalt personaj adaugă un strat de mister și posibilă ipocrizie.