„O gospodină de-aș fi, la casa-mi, să am eu ce-mi trebui,
Cinstită aș fi și voioasă, cu drag săruta-mi-aș bărbatul.”
Așa îmi cânta, printre alte cântece proaste, o fetișcană,
Mie-n Veneția; și n-am auzit nicicând rugă mai evlavioasă.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dorință idealizată de a fi o gospodină cinstită și fericită, dar este prezentată într-un context ironic, sugerând o critică a acestei aspirații. Observatorul din Veneția percepe această dorință ca pe o rugăciune sinceră, deși simplistă.