Marea vedeam strălucind, valul cel blând licărea;
Vesel sub vântul prielnic, pânza plutea mai departe.
În inima mea nici un dor; privirea-nsetată
Se-ntoarse curând către zăpada din munți.
Multe comori sunt în sud! În nord însă-i una
Ce, irezistibil, mă trage-napoi, ca un mare magnet.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de casă și atracția irezistibilă către locurile natale, în ciuda frumuseților și bogățiilor descoperite în alte părți. Naratorul este atras înapoi către nord ca de un magnet, sugerând o legătură profundă cu originea sa.