Versuri corectate și adnotate
Lungă-mi e călătoria,Calea mea e fără capătȘi nu știu de veșniciaVa putea în ea să-ncapă.Carul zorilor îl prinseiAvântat prin lumi deșarteLăsând urme-n stele stinseCât și-n aștri aprinși în noapte.Asta-i cea mai lungă cale,Dar spre sine cea mai simplăAducând la idealeVersuri care se întâmplă.Trebuie la porți străineCa să bați să-ți găsești poartaSă treci lumile cu sineUn … Citește mai mult
8.De-au îmbobolit copilulStraiele strălucitoare,Orice pas i-ar fi în silăȘi fricos de depărtare.Va privi numai cu tângăÎnspre joaca-n veselie,Nu cumva să le atingăCu vreun pic de murdărie.Maică, nu i-ai dat spre bineLanțurile aurite,Dacă-i rupe din lumineAvântarea înainte.Și-l lipsesc ca să învețePrin comunicări modesteCe măreață frumusețeViața omenească este.
10.Iată Calea ce îți poartăPașii Tăi într-o mâhnireTreci prin cei mai fără soartăNecăjiți în oropsire.Vrând să-nchin ființa-mi toatăNu ajung la împlinire –Treci prin cei mai fără soartăNecăjiți în oropsire.Semeția n-are poartăUnde-n haine de smerireTreci prin cei mai fără soartăNecăjiți în oropsire.Inima-mi nu vrea să-mpartăCalea Ta când cu IubireTreci prin cei mai fără soartăNecăjiți în oropsire.
Nu cânta cu psalmi de falăȘi mătănii nu mai bateCui te-nchini la templu-n salăCe-are ușile-ncuiate?Ia privirea și-ți învie,Ochii ți-i deschide bineDe-i vedea sala pustie –Dumnezeu nu e cu tine.Este El unde țăranulAră huma cea aridăȘi zidarul face planulConstruit în cărămidă.Lângă ei este și-n ploaieȘi-n caniculă fierbinteȘi-nspre pământ se-ndoaieStraiele Lui prăfuite.Deci aruncă-ți din odăjdii,Du-te ca și … Citește mai mult
9.De ce vrei pe umeri foarteSingur să te cari pe sine?Tu cerșești ca să îți poarteUșa proprie destine!Lasă-ți greul tău în palmeCe-au putere să ridiceToată lumea în avalmeȘi-njugarea să-ți abdice.Din suflarea ta păgânăCandela pe loc se stingeCăci din necurata mânăDe ofranda-i nu s-atinge.
În ochii izbelor adunăÎn purpur seara timpii săi,Clopote dangăte răsunăPe câmpurile-n clopoței.Zvonul de-ogradă și de vamăÎn orice geam, de lumea-n jurAud în clopote de-aramăȘi-n clopoțeii de azur.Ca clopoțel în suflet iarăSpre bucuria de seninBiserici cum zvonesc în țarăSună poieni nu mai puțin.
Tot nori deasupra ei, trec nori și nori…Pășesc precum pășiră peregrinii,Cruce le fac trei degete-ale mâinii,Iar ei prin colb de veac doar trecători.Îi întâlnesc tot zilele-n arsuriCu-albastrele cămașe descheiate,Pe-alături romanițe legănateAlbesc în zvonul verii în călduri.Pădurile cu umbre-i cheamă vii…Cum țarii îndrăgiseră palateAșa iubesc eu căile uitateȘi-a veșniciei ochii azurii.O târlă putrezită întâlnesc,Când un cătun … Citește mai mult