Nu cânta cu psalmi de fală
Și mătănii nu mai bate
Cui te-nchini la templu-n sală
Ce-are ușile-ncuiate?
Ia privirea și-ți învie,
Ochii ți-i deschide bine
De-i vedea sala pustie –
Dumnezeu nu e cu tine.
Este El unde țăranul
Ară huma cea aridă
Și zidarul face planul
Construit în cărămidă.
Lângă ei este și-n ploaie
Și-n caniculă fierbinte
Și-nspre pământ se-ndoaie
Straiele Lui prăfuite.
Deci aruncă-ți din odăjdii,
Du-te ca și El la dânșii
Să le dai zborul Nădejdii
Și să fii ca dânsa însăși.
Libertatea-n meditații
Crezi că amăgi-va timpul?
Domnul chinul de creații
L-a primit ca omul simplu.
Lasă rugă și cântare,
Templele în acareturi,
Ieși-I în întâmpinare
Să lucrezi cu Dânsu-alături.
Sensul versurilor
Piesa îndeamnă la o credință activă, implicată în viața de zi cu zi și în munca alături de oameni. Respinge ritualurile formale și încurajează identificarea divinității în eforturile și suferințele umane.