8.
De-au îmbobolit copilul
Straiele strălucitoare,
Orice pas i-ar fi în silă
Și fricos de depărtare.
Va privi numai cu tângă
Înspre joaca-n veselie,
Nu cumva să le atingă
Cu vreun pic de murdărie.
Maică, nu i-ai dat spre bine
Lanțurile aurite,
Dacă-i rupe din lumine
Avântarea înainte.
Și-l lipsesc ca să învețe
Prin comunicări modeste
Ce măreață frumusețe
Viața omenească este.
Sensul versurilor
Piesa critică tendința de a proteja excesiv copiii, sufocându-le spiritul liber și capacitatea de a învăța prin experiență directă. Accentuează importanța lăsării copiilor să exploreze și să se dezvolte natural, fără constrângeri materiale sau sociale.